Traian Băşescu, adică Traian Băsescu a spus că şcoala scoate filosofi, adică tâmpiţi. În vreme ce piaţa geme după tinichigii şi ospătari, în viziunea băşesciană se pare că România se delectează în voluptăţi peripatetice şi contemplative, sustrăgându-se de la nevoile ei practice şi imediate.
E adevărat că pieţele româneşti colcăie de Diogene şi de Socrate, că în Grădina Cişmigiu şi-a deschis şcoală un Platon autohton, iar în Herăstrău îi face concurenţă un Aristotel care s-a asociat cu Adevărul. E aproape dureros să vezi cum se risipesc în văzduh atâtea fraze memorabile, atâtea sentinţe profunde pe care întâmplător le auzi rostite de trecători sau schimbate între ei de şoferi atunci când un blocaj providenţial îi predispune la stări contemplative. E cu totul tulburător să vezi cum românii, îmbrăcaţi modest, se plimbă printre rafturile supermarketurilor doar pentru plăcerea de a se uimi în faţa atâtor şi atâtor lucruri cărora lor, obişnuiţi cu cumpătarea, nu le folosesc la nimic. Cine nu s-ar minuna în faţa acestui popor de cugetători când ar vedea – cum zilnic ne e dat să vedem celor ce ne-a fost hărăzit să trăim aici – oameni plimbându-se solitari cu o carte în mână, adânciţi în reverie, cu fruntea îngreunată de gânduri? E dureros de adevărat că această patimă spirituală ce i-a cuprins pe români va determina în scurt timp aşezarea de sus în jos a indicatoarelor rutiere, mai cu seamă acelea ce semnalizează declivităţi, pentru că nu puţini au fost românii care au căzut în gropi privind stelele. În şcoli, elevii citesc Fenomenologia spiritului pe telefonul mobil, pe sub bancă, iar profesorii lor îi pedepsesc interzicându-le să se mai apropie de Hegel două zile, căci la trei zile de privaţiune n-ar rezista nimeni.
Românii aceştia au devenit aproape muţi de atâta reflecţie, necomunicativi de atâta introspecţie, rupţi de exterior de atâta concentrare. Cum să-i faci să-şi revină în simţiri? Cum să-i aduci cu picioarele pe pământ? Molima care bântuie România se numeşte filosofie, şi ea trebuie stârpită. Trebuie să le scoatem, a spus înţeleptul preşedinte Băşescu, filosof şi el într-un anume sens, dar în cel bun, să le scoatem aşadar gărgăunii speculativi din cap. Avem nevoie de tinichigii, de ospătari, nu de filosofi.
Traian nu e original, el continuă o îndelungată tradiţie politică. Mânaţi de aceleaşi gânduri bune de eugenie, înaintaşi străluciţi precum Gheorghe Gheorghiu Dej şi Nicolae Ceauşescu militaseră şi ei activ pentru eliminarea acestei tare filogenetice româneşti. Valahii trebuiau să fie vindecaţi de acest viciu reflexiv sub care aproape că se idiotizaseră complet. De aceea orele de filosofie, de logică, de psihologie au fost scoase din planurile de învăţământ, liceele teoretice au fost desfiinţate aproape în totalitate, au fost cultivate şcolilele profesionale, de arte şi meserii, liceele industriale, cele care scoteau cu sutele de mii vajnici tinichigii, muncitori şi ospătari de nădejde ai ţării. După cincizeci de ani de politică înţeleaptă, anti-filosofică şi anti-teoretică, oamenii arătau cu mult mai bine. Simţ practic, aplecare spre treburile lumeşti, privirea în jos, cum e normal, nu în sus, precauţie, grija zilei de mâine, respect faţă de superiori, teama de a nu greşi, creierul detoxifiat de abstracţiuni reacţionare.
Ciuma filosofică a izbucnit cu maximă putere după căderea lui Ceauşescu şi a regimului comunist. Orele de filosofie, de logică şi de psihologie au fost reintroduse, profilul teoretic s-a înmulţit ca o metastază asupra sănătoaselor celule de educaţie profesională transformându-le în producătoare de filosofi, adică de visători şi tâmpiţi, oamenii începuseră să-şi recapete gesturile primitive şi nesănătoase înfruptându-se cu cărţile lui Cioran, Noica şi Eliade, facultăţile de filosofie erau luate cu asalt de liceeni dornici de studiu. Această situaţie nu mai putea dura mult.
Un om providenţial precum Traian Băşescu, această „pleaşcă” picată din cer peste un partid şi peste o ţară, cum îl caracteriza distinsul ministru al culturii, Toader Paleologu, acest om care a avut curajul de a condamna comunismul reţinându-i totuşi aspectele bune, a luat taurul de coarne şi a spus lucrurilor pe nume după douzeci de ani de tăcere şi de eufemisme, după timidele şi puţin productivele încercări ale ministrei învăţământului de a eradica filosofia din şcoli.
Să sperăm că vom vedea din ce în ce mai puţini meditativi şi contemplativi pe străzi, că economia îşi va reveni din recesiune odată cu revenirea românilor din extazele lor metafizice, că aceşti visători vor pune mâna pe ciocan, de ce nu chiar şi pe seceră, pentru a construi o Românie înfloritoare şi prosperă în frunte cu preşedintele ei Traian Băsescu.
Completat sub: Impresii, expresii, depresii | Tagged: basescu traian, ceausescu nicolae, filosofi adica tampiti, filosofie, gheorgiu dej, ospatari si tinichigii, popor contemplativ, scoaterea filosofiei din scoli, scoli profesionale, toader paleologu
Incerc sincer si rational sa ma revolt impotriva leprei asteia pestilente, dar nu-mi vine in cap decat o serie de injuraturi si blesteme, lucru care ma revolta cu atat mai tare, cu cat stiu ca nu vor ajunge niciodata la el. Ce mizerie de om :) Imi taie elanul umoristic.
Da, Horia, ai dreptate, cred ca ar trebui sa fac o scoala de bucatarie si eu, sa ma reprofilez, ca in Bucuresti e plin de restaurante scumpe si proaste. Ce ne facem cu ospatarii care se cred presedinti si chiar ajung?
Adevarul este ca exagerati: nicaieri nu s-a gandit mai aplicat, mai metafizic, mai adanc decat in Romania de astazi. Este o societate suprasaturata de inteligenta… Armonia retorica a expresiilor de pe strada, alaturi de vibratia calda lasata in suflete de sensuri nicaieri mai bine descifrate decat la noi, unde?, aici in Romania, ravasesc si pe cel mai gregar ospatar, transformat de nicaieri intr-un Gregor Samsa al speculatiilor inalte. Oare de aceea ii tremura sticla cand toarna vin? Din pricina gandurilor profunde care il tintuiesc intr-o alta lume? Oare din cauza alambicatelor rationamente incurca comenzile? Sigur ca da, alta explicatie nu se poate. Oare de aceea tara asta merge prost, din exces de reflectie? Da, un biftec, o ciorba de vacuta, un rachiu sau un whiskey, iata sursa trezirii noastre din aceasta letargie filosofica….
A propos de Basescu si cei 5 ani in care numele si prezenta sa au sufocat mii de stiri, de ore, de timp si energie pierdute in van: nu stiu de ce am impresia ca, peste decenii, singura sa contributie demna de a fi mentionata in manualele scolare (daca va fi cazul, Doamne fereste!) va fi cruciada cam tarzie si senila pe care a dus-o impotriva comunismului ca rau etern. E unicul lucru notabil, care, presupun, pe langa bani si functii, i-a determinat pe multi intelectuali gds-isti, humanitasisti, etc. sa-l aduleze ca pe un zeu al democratiei razbunate.
Ca e mai curand pigmeu decat zeu o atesta statura si mutra patibulara, dar ca Basescu e anticomunist suna ridicol: tocmai el, un fat al regimului, ba chiar unul rasarit, nu poate fi decat ipocrit cu anticomunismul sau de parada! De fapt, cred ca multi anticomunisti oportunisti au flegmat justitiar pe vechiul regim, in care s-au nascut, au crescut, au fost educati si de pe urma caruia profita si astazi, tocmai cum, flegmand de zor! Tocmai aceasta situatie ambivalenta ma duce cu gandul la o analogie, mutatis mutandis: daca literatura rusa din secolul al XIX-lea a tasnit de sub mantaua lui Gogol, toate scursurile politice, de fapt, grosso modo, toti politicieni, si-au itit moacele de derbedei de sub sapca cu cozoroc proletar si chic al lui Ceasescu. El e tatucul din umbra, el, un deus otiosus a carui fantoma pluteste inca deasupara cerului Romanei, al nostru, al tuturor! Orice s-ar spune, ca a fost un regim totalitar, super autoritar, care infometa, exploata, tampea si extirpa de zor in tesuturile sociale ale romanimii, oricate valuri de spume inveninate ar curge din gura unui anticomunist vociferant de astazi, e adevarat ca decenii de-a randul romanului i-a placut si a interiorizat, in stilul sau resemnat-masochist-pervers, lumea de atunci. Foarte putini au crezut in comunism ca idee, doar naivii si lunaticii de fapt, si inca si mai putini au vrut sa infaptuiasca socialismul (ma intreb ce voiau nomenklaturistii sa implineasca pana la urma, cand cei mai multi erau niste ignari in ale marxism leninismului, iar cei care aveau intr-adevar dogma in sange, nu detineau puterea de decizie), iar tot ei au fost primii care, fara dureri si regrete, au pus bazele “economiei de piata” (o realitate de dupa 2000, cu multi bani straini), uitand de lumea socialista despre care nici nu aveau habar de ce se cheama asa. Pentru unii ca Basescu, comunism, socialism, onanism, alcoolism, pesimism, ce dracu sunt toate astea ma?
Dar desi stam in blocurile jegoase ale lui Ceausescu si mergem pe strazile lui gaurite, desi il uram sau l-am uitat (in)complet, pe langa descendtii sai smecheri si impotenti, el pare un adevarat Hercule dotat cu un falus imens. Si cand te gandesti ca la origini fusese o calfa de cizmar! Vedeti de ce avem nevoie de meseriasi?
Contextul si ce a vrut sa spuna Basescu, din pozitia lui de sef de stat, a facut ca totul sa para o mare timpenie.
Ma indoiesc ca atunci cind Basescu a pus un semn de egalitate intre filozofi si timpiti, se refera la faptul ca este intradevar o timpenie sa credem ca cineva poate sa stea in cur, sa mediteze etc si fara nici o baza stiintifica sa-si dea cu parerea despre destinul nostru (cine suntem, de unde venim etc). Filosofia este foarte asemanatoare religiei.
In filozofie ai un set de date false pe care cladesti logic o teorie. In religie ai un set de date false, pe care cladesti complet ilogic o teorie. Rezultatul este acelasi, in general o aberatie, doar ca prima pare logica.
De fapt, filozofia incepe de aici:
http://en.wikipedia.org/wiki/List_of_theoretical_physicists
si cum in romania orele de stiinta se reduc si ele, ca si sportul, ma indoiesc ca vom completa lista de mai sus. Asa ca vom ramine filozofi.
Mihai,
Asculta bine ce-ti zic: totul se reduce la filosofie, totul e filosofie. Si toti vor sa fie filosofi numai ca, reusind foarte putini, restul indivizilor crapa de invidie.
Nu e filosofia sarea si piperul oricarui domeniu, de la fizica pana la astrofizica, de la literatura pana la sculptura, de la critica literara pana la astronomie? Toti vor ceva mirodenii filosofice, fiecare mai scapa o frunza de dafin metafizica in tocanita pe care o pregateste in decursul unei vieti. Fara filosofie viata n-are gust, e insipida.
Si ce ati merita voi, dragii mei, e sa vedeti cum e viata fara sarea ei. Ati merita sa mancati precum imparatul din poveste: sa va hraniti numai din dulceata specializarilor voastre inguste, din mierea matematicilor si fizicilor voastre, din zaharul calculelor si a automatizarii din care v-ati facut stapani. Caci la fel cum e sarea pentru bucate, e si filosofia pentru viata omului.
Spui tu ceva, numai ca nu cred ca se numeste filozofie ceea ce descrii. O traim si noi, fizicienii ingusti, dar o numim altfel.
Poate pur si simplu viata.
Eu ma refeream acei filozofi care doresc sa patrunda “tainele universului”, dar sa nu o mai lungesc, intre timp am gasit pe net un articol care descrie mai bine ce vroiam sa spun:
http://www.romlit.ro/sacerdoiul_fizicii
Cineva,
Cu tot respectul, nu sunt de acord cu dvs. Ceausescu presupunand ca avea un falus imens degeaba il avea, ca nu stia ce sa faca cu dansul. Stiti cum se spune: importanta nu e lungimea. Dupa mine, mai curand e vorba de o invidie de penis. Altfel spus a incercat sa compenseze absenta sau micimea falusului sau prin constructii falice si megaflaice: blocuri, casa poporului etc.
Tema de reflectie atat pentru dvs cat si pentru antropologi, psihologi si alti logi. De ce, spre deosebire de alte dictaturi, dictatorii romani nu au avut statuie? De ce Ceausescu adora portretele – care, standardizate erau prezente peste tot, de la defilari la salile de clasa si institutii – in schimb nu au existat decat cateva busturi timide ale dictatorului? Sa fie din cauza inaltimii? Realismul socialist se opunea masluirii marimii? Nu putea suporta Ceausescu – mic si pipernicit – sa i se construiasca un trup masiv, puternic, herculean cum ziceti, dar mincinos? Aceasta ipoteza nu explica decat partial aceasta situatie. De ce dictatorii romani – de la Antonescu la Ceausescu – au preferat imaginea cea mai destructibila, portretul, fotografia si nimeni nu a indraznit sa isi toarne persoana intr-un material mai rezistent – bronz sau piatra? Apropo de falus.
DScurtu,
Da, exista cu adevarat un exces de reflectie. Cum sa-l indepartam. Simplu: scotandu-le gargaunii din cap. Sa puna mana pe treaba, ce-i asta, ce moft mai e si filosofia. La lopata, la strung, ia o meserie serioasa, fa-te mataluta inginer, advocat, medic, dar nu filosof. Ce-i aia filosof?
O poveste cat se poate de adevarata pe care am auzit-o corectand la bacalaureat chiar din gura personajului ei. Pe la jumatatea anilor 80 un tanar nu stie ce facultate sa urmeze. Inima il indeamna sa se faca profesor de limba romana, dar parintii il preseaza, cu argumente ce par si chiar sunt la acea vreme irefutabile, sa urmeze Politehnica. Profesoratul e mai mult pentru doamne, barbatul e barbat, trebuie sa aduca bani in casa, isi va intemeia o familie, va avea copii, va trebui sa-i sustina. Care e cea mai de viitor meserie, cea mai banoasa, cea mai cautata? Meseria de inginer. Tanarul nostru da examen, il ia cu nota mare, absolva Politehnica cu nota mare, devine inginer. Trec doi ani, vine Revolutia, fabricile se prabusesc, tanarul nostru inginer este dat afara. Ramas somer, fara familie, fara nici un capatai, isi cauta de lucru. Tot ce poate gasi e un post de profesor necalificat de filosofie la un liceu din Snagov. Acolo isi cunoaste viitoarea sotie, profesoara si ea. Tanarul – care deja nu mai este chiar atat de tanar – se hotaraste sa urmeze facultatea de filosofie la zi, o absolva dupa 4 ani si in sfarsit devine profesor calificat de filosofie. Acum este profesor, are o fetita de sase ani si o casnicie fericita.
Iarta cum o viata care era pe punctul sa fie strivita de sfaturile parintilor, de facultatile la moda, de calcule mercantile a fost salvata de ceea ce te asteptai mai putin sau deloc: de filosofie. O viata care era gata sa fie distrusa de inginerie a fost salvata de filosofie. Nevazuta, discreta, tacuta isi face filosofia lucrarea ei.
Nu vreau sa neg importanta filozofiei ca si materie scolara, repet, clar e o aberatie ce i-a iesit lui Basescu din gura, mai ales ca este un de presedinte de stat.
Filozofia, ca si istoria religiilor, literatura etc fac parte din cultura noastra si ne ajuta sa intelegem ceea ce suntem. Scoala trebuie sa ne faca umani, sa ne ajute sa ne descoperim drumul in viata, ca si in exemplul cu tinarul obligat sa dea la politehnica.
Dar nu pot sa nu ma amuz (sau sa va amuz, sper) incercind sa raspund (partial), la intrebarea
Ce-i aia filozof?
O varianta: inteligenta aplicata unui set de date false.
Alta varianta: extrapolare ridicola a realitatii.
Exemple?
Deocamdata doar unul: Xenofan, Teoria meteorogenă.
Citez: “Cu privire la ciclul apei, el a constatat că mările constituie originea norilor, din care se produce apa de ploaie care în cele din urmă ajunge tot în oceane. Din moment ce apa era la originea întregului proces, el a emis ipoteza că soarele şi stelele ar fi fost generate tot de aceşti nori.” :))
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Circuitul_apei_%C3%AEn_natur%C4%83 (sper sa functioneze link-ul cu diacritice)
Oamenii de stiinta emit ipoteze, apoi le verifica in practica, apoi corecteaza ipotezele si ciclul se reia.
Aici este principala diferenta: filozofii emit ipoteze pe baza de date false, ii doare in basca sa le verifica in practica ca doar au fost produsul unui rationament logic (nu-i asa?), apoi se citeaza unul pe altul si-si dau dreptate in grup (parca-mi suna deja a dogma religioasa…).
Dar ce va spune “supa” primordiala de care vorbesc fizicienii si cosmologii stiintifici actuali. Ce ziceti de concepte precum big-bang, gaura neagra, gaura neagra cu par, gaura de vierme s.a.m.d. Pe mine astea ma fac sa rad mai mult decat teoria lui Xenofan.
Asadar nu va lasati inselat de denumiri. Si apoi cine stie ce intelegeau fizicalistii prin acele denumiri. Poate ca prin apa sau aer intelegeau la fel de putin simpla apa sau aer asa cum cosmologii actuali inteleg prin gaura neagra la fel de putin o simpla si oarecare gaura neagra.